1 Decembrie – Ziua Colegiului Naţional “Ferdinand I” Bacău

O fericită coincidenţă face ca pentru noi, cei ce avem o legătură oarecare cu şcoala omagiată azi, 1 Decembrie să reprezinte o sărbătoare cu o dublă semnificaţie:ziua noastră naţională ce cinsteşte formarea statului naţional unitar român şi ziua colegiului ajuns astăzi la a 146-a aniversare. Intâi decembrie 1867 marca finalizarea eforturilor unor inimoşi intelectuali localnici prin deschiderea cursurilor gimnaziului ce avea să devină peste trei decenii, prin alte stăruinţe deosebite, liceul băcăuan. Drumul parcurs de la şcoala modestă, de importanţă locală, spre ceea ce este ea astăzi la nivel naţional nu s-a făcut uşor.Dificultăţi ce păreau insurmontabile (lipsa localului, a materialului didactic adecvat, insuficienta dotare a bibliotecii, corpul profesoral eterogen ca pregătire şi – în parte – prea des înlocuit) au fost treptat depăşite, atât prin entuziasmul şi tenacitatea oamenilor şcolii, cât şi prin sprijinul efectiv al comunităţii.Şi unii şi alţii au înţeles cum nu se pate mai bine rolul şcolii în constituirea unei elite intelectuale.

La înfiinţare, Colegiul Naţional “Ferdinand I” din Bacău era primul gimnaziu din judeţ, unitate de învăţământ public de stat de nivel secundar. Preocuparea notabilităţilor din Bacău pentru înfiinţarea unui gimnaziu datează din anul 1864 (consecinţă a Legii asupra instrucţiunii aprobată în acelaşi an de domnitorul Alexandru Ioan Cuza),dar s-a intensificat în 1866-1867. In ultima parte a anului 1867 Primăria Bacău s-a îngrijit de tot ceea ce era necesar pentru deschiderea cursurilor gimnaziale în condiţii acceptabile pentru acea vreme. Pentru locaţie, de exemplu, conducerea oraşului a ales oferta cea mai convenabilă din punct de vedere financiar: o casă a lui Gheorghe Pascu, închiriată pentru intervalul 1 decembrie 1867-23 aprilie 1868.Ulterior gimnaziul a funcţionat în alte locaţii închiriate până la 26 octombrie 1891 când se inaugurează localul propriu (construcţie cu etaj la faţadă, specifică unui gimnaziu). Pentru mobilierul necesar unei clase de gimnaziu Primăria plătea 8 galbeni tâmplarului Mihai Balaş pentru catedră, tablă, masă, scaun (toate din tei) şi un dulap de brad, toate “boite” în negru.Se înţelege sobrietatea potrivită pentru şcoală dar şi faptul că aceste obiecte de inventar urmau a fi înlocuite cu altele durabile, din stejar...Manualele (câte 30 pentru fiecare obiect de studiu)erau comandate la “Libraria nouă” din Iaşi, de asemenea pe cheltuiala Primăriei.Gimnaziul a început să funcţioneze cu trei cadre didactice. Tinerii Ioan Chiru şi Nicolae Corivan (angajaţi prin concurs) absolviseră în acelaşi an 1867, la Iaşi, un “colegiu” pedagogic, iar Ştefan Constandache, şi el tânăr dar cu ceva experienţă didactică, era numit director. Cei trei îşi împărţeau activitatea didactică asigurând predarea celor şapte discipline prevăzute pentru clasa întâi de gimnaziu în care s-au înscris 24 de elevi.

După trei decenii, în 1897, gimnaziul devenea liceu –prima şcoală de acest nivel din judeţul Bacău.Până atunci, dar şi mai târziu, cadrele didatice de la această şcoală nu ezitau să formuleze observaţii despre sistemul educaţional.Pentru profesori, directorul Gheorghe Manoliu cerea (în 1898)mai mult decât ţinerea lecţiilor (“...profesorul secundar crede că-şi îndeplineşte conştiincios datoria dacă soseşte la timp, îşi face lecţia şi pleacă”).Surprinzător de actuală este viziunea aceluiaşi pentru relaţia dintre şcoală şi familie: aceasta “...trebuie luminată asupra spiritului, metodelor şi scopului învăţământului. Trebuie lămurit părintele că scopul învăţământului nu-i căpătarea unei diplome.”In ansamblu, misiunea şcolii era “...să facem din elev un element de gândire, un om conştient de rolul lui în societate, să-i dezvoltăm puterea de a iubi adevărul şi dreptatea”. Inţelegem îndeplinirea acestor obiective şi prin implicarea tinerilor în realizarea principalului obiectiv naţional de la începutul secolului al XX-lea:Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

E o lege a firii, a şcolii mai ales,ca unii elevi să-şi depăşească maestrul. Prin această situaţie profesorul devine el însuşi ilustru. La Colegiul Naţional “Ferdinand I” din Bacău sunt numeroase exemple ce probează această realitate onorabilă pentru ambele părţi,profesor şi elev. Astăzi, la 146 de ani de la înfiinţarea şcolii noastre, dovada de v-o prezentăm este excelenţa sa, academician Solomon Marcus.

La mulţi ani România, stat naţional unitar şi independent!

La mulţi ani Colegiul Naţional “Ferdinand I” Bacău!

1 Decembrie 2013, Prof.Adrian Horodnic